Aparate anti-daunatori,anti-rozatoare,anti-pasari,: iulie 2014

joi, 31 iulie 2014

Comportamentul unei păsări curioase

Papagalul, fiind o pasăre foarte curioasa, ciugulește orice, vrea să guste orice și se ceartă dacă nu este lăsat. S-a obișnuit cu prezența celuilalt animal de companie din casă, o cățelușă, și manifestă curiozitate însă ezită să se apropie, probabil datorită faptului ca aceasta îl latră. Atunci când este liber, se apropie de cățelușă, uneori zboară prin fața ei pentru a o provoca să fugă după el lătrând. Din cauză că zboară prin fața ei de mai multe ori, se poate concluziona ca o face cu intenția de a se juca. În alte situații, stă pe marginea unui corp de mobilier, la aproximativ 20 de centimetri de cățelușa care latră la el, se uită și se ceartă cu ea, ceea ce indică în mod clar o interacțiune voită, chiar dacă îi este frică să se apropie mai mult.

Preferă să nu iasă din colivie, dar și atunci când o face trebuie să fie în încăpere unul dintre stăpâni, altfel nu iese, chiar dacă ușa de la colivie este deschisă. Este mult mai afectuos cu stăpâna sa, este fascinat de sunetele pe care ea le scoate și încearcă să o imite. Acest lucru dovedește că are gândirea abstractă. Este singura persoană din partea căreia acceptă și la care vine să i se dea pupici când i se cer. De asemenea, stăpâna lui este singura persoană în palmele căreia dorește să facă baie. În același timp se ferește de persoanele pe care nu le cunoaște, iar dacă acestea reușesc să se apropie de el, îi ciupește și ciripește într-un fel specific, pe un ton certăreț.

Roinsecticide.ro este un magazin online care respectă legea și bunele practici în comerțul electronic, este un magazin de încredere și a demonstrat utilizatorilor că este uşor să cumpere online.

miercuri, 30 iulie 2014

Comportamentul pasarilor de companie

Din fericire, cele mai multe păsări de companie sunt iubitoare, au o valență importantă, sunt considerate membrii de familie și sunt bine adaptate la un mediu captiv. În scopul de a înțelege diferența între o pasăre bine adaptată și una cu probleme de comportament, zeci de variabile trebuie analizate, inclusiv specia, vârsta, antecedentele, sănătatea, dieta, mediul și stilul de viață. Multe păsări sunt crescute în captivitate, scoase din sălbăticie. Captarea păsărilor poate să schimbe nivelul lor de inteligență. Papagalul pare să aibă un sistem complex de comunicare. Este o pasăre sociabilă, o creatură inteligentă, distractivă și frumoasă. Din punct de vedere psihologic, capturarea lui este o tortură, deoarece nu poate comunica cu colegii lui și nu poate să-și petreacă orele de zbor în natură.

În ceea ce privește observarea comportamentului unui papagal de companie din specia Perus, mascul, indică faptul că acesta s-a obișnuit și are încredere, poate chiar afecțiune față de stapânii săi, cei cu care vine în contact zilnic. Colivia lui este amplasată în dormitorul stăpânilor. În fiecare dimineață, atunci când stăpâna se ridică din pat, papagalul sare pe marginea coliviei în direcția ei și scoate sunete specifice pentru a atrage atenția și a fi mângâiat pe burtică. După ce stăpâna pleacă de lângă el, papagalul începe să țipe din ce în ce mai tare, ca și cum ar chema-o să se întoarcă. Atunci când aude muzica începe și el să cânte; la fel când aude pe cineva că vorbește în apropierea lui. Îi place să se joace cu tot ce găsește strălucitor, de exemplu bijuterii sau monede. În mod special, îi place să se joace cu oglinda astfel: dansează în fața ei și inventează mereu mișcări noi, împarte mulți pupici propriei imagini în oglindă, etc.

marți, 29 iulie 2014

Ciclului de viață al muștelor de fructe Queensland

Ca și la cele mai multe insecte, există patru etape din ciclul lor de viață: ouă, larva, pupa si adult.

1. Oul – De culoare albă, în formă de banană. Ouăle sunt puțin probabil să fie văzute de către proprietarii de case.

2. Larva (viermi) – La scurt timp după ce ouăle au fost stabilizate în cadrul fructului, eclozează și un vierme mic apare de la fiecare. Pe măsură ce se hrănește, viermele crește în dimensiune. El dezvoltă fălci care îi ajută să rupe bucăți de fructe suficient de mici pentru ca acesta să le înghită. Viermii au tendința de a mânca din centrul fructului. Aceasta promovează putrezirea fructelor, deși ar putea părea să fie în stare bună la exterior. Când viermele își finalizează creșterea, acesta va roade un drum din fruct, care va cădea de obicei pe sol și își vor face apoi vizuini în sol.

3. Pupa – În sol, larvele devin inactive și își schimba forma într-un oval, de culoare maronie, pupa.

4. Adult – musca se dezvoltă în cadrul pupei și apoi sparge învelișul pupei și încearcă să găsească o sursă de hrană. După alimentare, mustele se imperechează, și fiecare femelă va caută fructe coapte, pe care le înțeapă și amplasează ouă pe ele. Înțepăturile realizate de femela musculițelor sunt foarte mici și pot fi, de obicei, recunoscute doar de către o persoană cu experiență.

luni, 28 iulie 2014

De ce doar un singur fruct infestat poate devasta o intreaga zona de producție?

Un număr de larve de musculite de fructe poate fi găsit într-un singur fruct sau intr-o singura legumă. Când o femelă devine matură, aceasta poate să depună pană la 800 de ouă în timpul vieții sale. Datorită ciclului lor de reproducere foarte rapid, se poate ajunge la o populație de peste 700.000 de muște într-un singur sezon. Dacă nu este controlată zona invadată, aceste muste se pot dispersa rapid printr-o zonă de producție de fructe sau de legume și pot conduce la culturi nevandabile și la pierderea piețelor, precum și la necesitatea unor măsuri costisitoare pentru a aduce dăunătorii sub control.

joi, 24 iulie 2014

Responsabilitatile dumneavoastra in ceea ce priveste protectia gradinii contra musculitelor de fructe

Daca, in gradina casei Dvs., cresteti fructe si legume care sunt predispuse la atacul musculitelor de fructe, sunteți responsabil pentru a va asigura ca daunatorii sunt controlati. Daca nu sunteti in masura sau nu doriti sa controlati musculitele de fructe, luati in considerare scoaterea si inlocuirea plantelor fructifere si legumelor cu plante alternative, cum ar fi plante ornamentale nefructifere. Rețineți, controlul musculitelor de fucte este obligatoriu în cele mai multe state și teritorii, mai ales din zona Australiei.

Controlul musculitelor de fructe il puteti face prin expunerea capcanelor contra musculitelor de fructe. Aceaste capcane nu afecteaza negativ culturile, deoarece sunt realizate fara sa fie folosite insecticide. O astfel de capcana se poate amplasa in orice zona, chiar si in bucatarii, piete, gradini, crame, etc. Momeala isi mentine efectul timp de 3 – 5 saptamani dupa deschidere si reduce puternic numarul musculitelor de fructe.

duminică, 20 iulie 2014

Fructe și legume cultivate si atacate de musca de fructe Queensland

Din punct de vedere economic doar două specii importante de muste de fructe sunt localizate în Australia. Una dintre acestea, este musca de fructe mediteraniana (Ceratitis capitata), care populează permanent zonele de producție din Australia de Vest. Cealaltă, este musca de fructe Queensland (QFF) (Bactrocera tryoni) care populează permanent partile din Teritoriul de Nord, Queensland, New South Wales și unele părți din Victoria. Adultul QFF este de sase-sapte milimetri lungime și are culoarea roșu-maroniu, cu marcaje galbene distincte. Ea are lungimea aripei de la 10 la 12 mm, și are in cea mai mare parte aripi transparente marcate cu vene maro. Pe partea de sus a toracelui, există o bandă dorsală care rulează în jos spre mijloc, cu banda ingusta galbena pal pe fiecare parte. “Umerii” (humerus) sunt de culoare galben deschis, de asemenea. Abdomenul este constrâns la baza, și în linii mari, rotunjit la varf, femelele avand un ovipozitor.

joi, 17 iulie 2014

De ce creaza o problema musculitele de fructe?

In Australia, musculitele de fructe reprezinta un parazit serios pentru gradinarii de casa si industriile de productie de fructe. Musculitele de fructe zboara la atac și provoaca daune, de cele mai multe ori fructelor de vară și unor legume, precum și unor plante ornamentale și native. Fructele de vară atacate de musculitele de fructe pot fi piersici, prune, nectarine, mere, pere si citrice. Legumele atacate de musculitele de fructe includ tomate, ardei gras și vinete. Dacă ramane situatia necontrolata, musculitele de fructe pot afecta până la 100% din unele culturi de fructe. Rețineți că gazdele musculitelor de fructe pot varia intre state și teritorii.

Ce daune provoacă musculita de fructe?

Larvele musculitelor de fructe pot transforma fructele și legumele intr-o mizerie moale. Femelele adulte ale musculitelor de fructe isi depun ouale in pulpa legumelor si fructelor coapte. Odată ce sunt ouale depuse, larvele incep sa se hranească din fructe, determinandu-le coacerea lor prematura, putregaiul, caderea lor pe pamant, putrezirea gunoiului, noroiului în coloane de scurgere. Această deteriorare poate face fructele dumneavoastra necomestibile. Gunoul trebuie sã fie tinut in bucatarie un timp foarte scurt si ocazional ar trebui sa fie curatate canalele de scurgere, pentru a se asigura ca musculițele de fructe adulte, inițial atrase de un bol de fructe, nu se reproduc.

miercuri, 16 iulie 2014

Abordarea directa a mecanismelor comportamentale: cartarea sistemului nervos

Cel mai important pas in intelegerea modului in care sistemul nervos este implicat in comportament, a fost reprezentat de descoperirea faptului ca o singura celula nervoasa, cel putin in cazul animalelor nevertebrate, poate fi identificata ca avand roluri specifice in producerea unui anumit tip de comportament. Aceasta idee lansata de Wiersma (1952) nu a fost total acceptata decat cincizeci ani mai tarziu, cand utilizarea unor substante de marcaj specifice au permis observarea exacta a conexiunilor neuronale. Nu numai ca o celula nervoasa are conexiuni specifice cu alti neuroni, dar aceste patternuri conexionale pot fi regasite la alti indivizi, ai aceleasi specii.

Celulele nervoase si conexiunile lor au putut fi cartate, in mod asemanator diagramelor de circuite ale computerelor. Lucrurile se pare ca nu erau, insa, atat de simple. In anii ’90, s-a constatat ca neuronii dintr-un astfel de circuit nu sunt pur si simplu conectati unul cu celalat, cii cu sute sau mii de alti neuroni, implicati si in alte circuite. Moluștele (lat. Mollusca) sunt animale nevertebrate protostomiale. Cand molusca Aplysia isi retrage un tentacul in urma unei atingeri, de exemplu, peste 300 neuroni din ganglionul abdominal devin activi, mult mai multi decat numarul expectat.

luni, 14 iulie 2014

Fenomenul “kamikaze”

Fenomenul “kamikaze” întâlnit la albine, furnici, termite, sau la alte specii, chiar si la vertebrate reprezinta o forma extrema de altruism. Paradoxal este însa succesul ecologic al acestor specii, în special al insectelor sociale, care ocupa aproape toate ecosistemele terestre. Speciile la care se observa altruismul au nivele diferite de organizare functionala:

unii indivizi sunt specializati în reproduce
realtii în mentinerea si apararea coloniei, asigurarea aportului de hrana, precum si în îngrijirea descendentilor coloniei (frati, surori), dar nu ai propriilor descendenti (fii, fiice).

Evolutie si reproducere

Speciile de insecte au fost mult timp vazute de catre biologi ca un potential “calcâi ahilean” pentru teoria evolutiei prin selectie naturala. Ideea de fitness, lansata de biologul evolutionist britanic W.D. Hamilton in anul 1975, este o masura a gradului in care genele unui individ ajung la generatia urmatoare (numarul de descendenti produsi de un individ, care supravietuiesc pana la varsta reproducerii).

Indivizii care nu participa la reproducere, deci nu îsi transmit direct descendentilor o parte din bagajul lor genetic, dau dovada de un altruism evolutiv comportamental, care a stârnit interesul unui numar mare de etologi, ecologi si geneticieni.

vineri, 11 iulie 2014

Sistemul Genetic

La unele specii, cum ar fi speciile furnici, viespi, albine, lucratoarele sunt de trei ori mai înrudite cu surorile, decât cu fratii lor, dat fiind sistemul genetic haplo-diploid al acestora (femelele au garnitura dubla cromozomiala, 2n, iar masculii simpla, n).Lucratoarele ar fi avantajate genetic în cazul producerii în colonie a unui numar mai mare de surori. Un raport 1:1 între femele:masculi aravanta ja regina-mama, care este în mod egal înrudita cu fiii si fiicele sale. Acest conflict este evident în coloniile unde regina se acupleaza o singura data, lucratoarele încercând sa regleze proportia masculi:femele în favoarea lor, prin eliminarea masculilor.

Daca regina a fost fecundata de mai multi masculi, în colonie vor exista surori propriu-zise si surori vitrege, lucru ce diminueaza conflictul mama-lucratoare.

Roinsectcide.ro este un magazin online care respectă legea și bunele practici în comerțul electronic, este un magazin de încredere și a demonstrat utilizatorilor că este uşor să cumpere online.

miercuri, 9 iulie 2014

Selectia parentala

Intr-o colonie de albine se afla un tip de conflict între regina si albinele lucratoare. Cauza acestui conflict o reprezinta proportia optima de femele/masculi pe care trebuie sa o produca membrii coloniei. Paradoxal, acest conflict se constituie într-o forma eleganta de manifestare a selectiei parentale, conform careia valoarea descendentilor fertili ai unei colonii este proportionali cu gradul de înrudire cu ceilalti membri ai societatii.

Acest grad de rudenie masoara proportia copiilor genelor celorlalti membrii ai coloniei, pe care indivizii fertili o vor transmite generatiei urmatoare, daca se reproduc.

marți, 8 iulie 2014

Despre regula lui Hammilton

Conform regulii lui Hamilton, gradul si legaturile de rudenie intracoloniale vor permite evolutia altruismului comportamental la speciile în cauza. Totodata, studii etologice recente au demonstrat ca astfel de structuri parentale pot genera conflicte între membrii coloniei si ca organizarea sociala rezulta în final dintr-un echilibru subtil între cooperare-conflicte.

Indivizii unei colonii nu sunt omogeni din punct de vedere genetic, ca urmare pot aparea interese genetice divergente, fiecare individ incercând sa-si propulseze evolutiv bagajul genetic, deseori în detrimentul celorlalti membri ai coloniei.

luni, 7 iulie 2014

Principiul selectiei parentale

Scoala darwiniana considera ca selectia se aplica la fel de bine speciei, cât si individului. O potentiala solutie a fost formulata într-un cadru eto-genetic de catre biologul W. Hamilton, in anul 1980. Aceasta consta în principiul selectiei parentale, care stipuleaza ca indivizii pot transmite copiile propriilor gene nu numai prin reproducere, ci si prin favorizarea reproducerii indivizilor înruditi (surori, frati, veri). Parintii înruditi împart copiile genelor identice mostenite de la stramosii comuni în aceeasi maniera în care un copil poseda copiile genelor de la mama si de la tata. Un individ lucrator steril care îsi ajuta mama sa produca noi frati si surori fertile (masculi si viitoare regine la specia de albine) a gasit o cale excelenta de a-si transmite propriile sale gene la generatiile urmatoare. Transpunerea matematica a acestui principiu este data de regula lui Hamilton, din care se pot deduce conditiile în care un comportament altruist este favorizat de selectia parentala.

duminică, 6 iulie 2014

Totul despre pescarusi:

Au postura verticala de amenintare prezenta;
Tipetele lor sunt lungi;
Pazesc doar ocazional cuiburile;
Sunetele de alarma frecvente emise de aparat cu ultrasunete pot fi deranjante pentru pescarusi;
Cuiburile sunt direct puse pe suprafata solului;
Puii lor sunt hraniti prin regurgitare;
Puii isi recunosc usor parintii;
Miscari de zbor viguroase;
Au comportament de curtare de lunga durata;
Puii sunt orientati in orice directie

joi, 3 iulie 2014

Comportamentul de hranire

Un graur în procesul de cautare a hranei, se plimba, se opreste din când în când, apoi se lasa la pamânt. Câteodata captureaza un item de hrana, o omida si daca a colectat mai multe omizi, zboara spre cuib pentru a-si hrani puii care cersesc hrana, putem spune ca graurul observat hranindu-se îsi va selectiona astfel prada încât sa maximizeze rata hranei livrate puilor sai. Astfel, în timp ce graurul se hraneste, el trebuie sa ia decizii asupra hranei, sa fie atent la pradatori si sa aleaga apropriat momentul întoarcerii la cuib. Programarea dinamica a diferitelor strategii în sensul unui potential biologic adaptativ optim a devenit în ultimii ani unul din obiectele de studiu ale etologiei cognitive.

In cazul comportamentului de hranire, un model matematic presupune trei componente:
• o asumptie asupra deciziei luate de individ (de ex., tipul de hrana);
• o asumptie asupra a ceea ce va fi optimizat ( de ex., rata de câstig energetic);
• o asumptie asupra constrângerilor ( marimea ciocului, viteza de cautare a hranei etc.).

miercuri, 2 iulie 2014

Modelul hranirii optime

Modelul hranirii optime sugereaza faptul ca animalele tind sa optimizeze in continuu cantitatea neta de energie luata din hrana la un moment dat. De exemplu, o pasare, cum ar fi graurul care se hraneste cu fructele unui copac mic, consumandu-le gradat pe toate, va ajunge probabil la un punct in care castigul energetic va fi mai mare decat in cazul in care se va deplasa spre un alt copac. De asemenea si zborul va determina un anumit consum energetic, la randul sau. In acord cu modelul hranirii optime, pasarea ar trebui sa isi balanseze castigul energetic datorat schimbarii locului de hranire cu energia pierduta in timpul zborului spre noul loc. Daca modelul hranirii optime ar functiona corect (in sensul optimizarii continue a castigului energetic), acesta ar putea permite predictia momentului cand pasarea ar decide sa paraseasca situsul de hranire. Altfel spus, s-ar putea defini urmatoarele variabile: rata castigului energetic in vechiul situs de hranire, costul energetic al zborului intre cei doi copaci si rata energetica expectata in noul situs.

marți, 1 iulie 2014

Ecolocatia liliecilor II

Lista trasaturilor de design este, evident, mult mai lunga pentru a realiza o astfel de masinarie extrem de complexa. Daca se compara o astfel de masinarie cu un liliac, se va constata ca acesta din urma este deja dotat cu o mare parte din trasaturile prezentate in articolul “Ecolactia liliecilor”. Liliecii emit sunete de foarte inalta frecventa (50-100 kHz), foarte inalte si sunt capabili sa receptioneze aproximativ 100 ecouri pe secunda in scurtul interval intre sunetele emise de ei. Gratie morfologiei particulare a urechii, sunt capabilisa decodifice informatii despre pozitia, natura si puterea tintelor lor, pe baza ecourilor primite.